Valutele şi cotaţiile acestora

Cursul (de schimb), cotaţia, sau preţul valutelor este determinat de către piaţă, prin raportul dintre cererea şi oferta de valută a unei ţări. Cotaţia reflectă acea cantitate (volum) de valută naţională, care trebuie plătită pentru o unitate de valută străină (cotatie directă), ori invers - cantitatea (volumul) de valută străină, care trebuie plătită pentru o unitate de monedă naţională (cotatie inversă). Valută al cărei preţ poate fi exprimat în câteva unităţi ale altei valute, se numeşte valută de bază. Valută de rezervă este dolarul american, din aceste considerente în majoritatea cotatiilor aceasta este valută de bază. Marii participanţi pe piaţă "oferă" cursurile, la vânzare cât şi la cumpărare; astfel cotaţia capătă un sens valoric dublu. În ex - 1.5020 - 1.5025, la cotaţia din stânga puteţi vinde valută de bază (băncii/brokerului), la cea din dreapta - puteţi cumpără. Preţul la care banca este gata să cumpere valută se numeşte Bid, iar cel la care este gata să vândă - Ask (sau offer). Diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare se numeşte spread şi constituie comisionul celui care a anunţat (oferit) cotaţia. Modificarea minimă posibilă a cotatiei unei valută poartă denumirea de punct (point, pip). Diferitele valute se coteaza la rate diferite; La majoritatea valutelor un punct este egal cu o zece miime; la yenul japonez - o sutime. De obicei spread-ul constituie între 5 şi 15 puncte.